Like this:

Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu păşea alături de mine,
Paşii ni se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă:
Una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri
Reprezentau o zi din viaţa mea…
M-am oprit ca să privesc în urmă
Şi am revăzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că în unele locuri, în loc de două urme,
Nu mai era decât una singură…
Am revăzut filmul vieţii mele…
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă
Corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei mele:
Zile de nelinişte şi de rea-voinţă,
Zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
Zile de încercări şi de îndoială,
Zile de nesuportat,
Zile în care eu fusesem de nesuportat…
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reproşez:
“Totuşi ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele!
De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă,
În zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?…”
Dar Domnul mi-a răspuns:
“Dragul meu,
Zilele pentru care n-ai văzut decât o singură urmă de paşi pe nisip
Sunt zilele în care te-am purtat pe braţe…”

Advertisement