Like this:

 nu ţi se dă dragoste.
când trebuie sa iubeşti nu esti iubit.
când esti singur nu poţi sã scapi de singurãtate.
când esti nefericit nu are sens sã o spui.

când vrei sã strãngi în braţe nu ai pe cine.
când vrei sã dai un telefon sunt toti plecaţi.
când eşti la pãmânt cine se intereseazã de tine?
cui îi pasã? cui o sã-i pese vreodatã?

fii tu lângã mine, gândeşte-te la mine.
poartã-te tandru cu mine, nu mã chinui, nu mã face gelos,
nu mã pãrãsi, cãci n-aş mai suporta încã o rupturã.
fii lângã mine, tine cu mine.

înţelege-mă iubeşte-mã, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentã.
hai sã uitãm regula jocului, sã nu mai ştim ca sexul e o junglã.
sã ne ataşãm, sã ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sã iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pământ nici o femeie nu te cunoaşte.

CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE!

Nu stiu absolut deloc pentru ce trebuie sa facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie sa avem prieteni si aspiratii, sperante si visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabila o retragere într-un colt îndepartat de lume, unde nimic din ceea ce alcatuieste zgomotul si complicatiile acestei lumi sa nu mai aiba nici un ecou? Am renunta atunci la cultura si la ambitii, am pierde totul si n-am cîstiga nimic. Dar ce sa cîstigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cîstig n-are nici o importanta, care sînt iremediabil nefericiti si singuri. Sîntem toti atît de închisi unul altuia! Si daca am fi atît de deschisi încît sa primim totul de la celalalt sau sa-i citim în suflet pîna în adîncuri, cu cît i-am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în viata, încît te întrebi daca singuratatea agoniei nu este un simbol al existentei umane. Este un semn de mare deficienta în vointa de a trai si a muri în societate. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urma? De o mie de ori este mai preferabil sa mori undeva singur si parasit, cînd nevazîndu-te nimeni poti sa te stingi fara teatru si poza. Mi-e scîrba de oamenii care în agonie se stapînesc si îsi impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sînt arzatoare decît în singuratate. Toti aceia care se vor înconjurati în agonie de prieteni o fac dintr-o frica si dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor sa-si uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie usa ca sa suporte senzatiile acelea nebune cu o luciditate si o teama dincolo de orice limita?
Sîntem atît de separati de toate! Si tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adînca si mai organica este moartea din singuratate, cînd însasi lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente esti separat de viata, de iubire, de zîmbete, de prieteni si chiar de moarte. Si te întrebi, paradoxal, daca mai exista altceva decît neantul lumii si al tau.

 

RETETA FERICIRII

Îţi spun şi matale:
mănîncă petale
de vegetale
şi ce-o mai fi-n pomi;
mănîncă rizomi;
duminica, lisă
de muguri de tisă
şi spori de ciuperci;
fă-ţi, lunea, un terci
de hrişcă, iar joia,
nu uita soia.
Consumă-le calm
cum, frunza de palm,
girafa şi havării
ei, la Discovery …
Dacă n-ai aşa gît,
nu-ţi rămîne decît
să te saturi cu iarbă:
n-o pune să fiarbă,
căci, pînă se-ntunecă,
burta o rumegă…
Iar ţie, beteagul
de cîtemai boalele
şi preanerumenul,
ţi se-mproaspătă cheagul,
care face ca rumenul,
ciurul şi foalele
zise foios ,
să-ţi umble voios,
nu anevoios,
ca pînă acum, -
de nici nu simţi cum.