tesalind vestmantul aspru al singuratatii. e o schisma a iunimii: fuga de tine si iubirea de tine. atita dor am strins, atitea tandre mangaieri, atitia ”te iubesc” intr-unul singur. lacrimile mele nu mai sunt ale mele, nu sterg tristetea. doar sapa chipul tau peste chipul meu si in sufletul meu.te voi iubi mereu.
Advertisement
pentru ca a murit
By: matei monica on December 4, 2009
at 5:15 pm
Mai bine astfel.
Daca as fi acolo, langa tine, toate astea s-ar prabusi in praful de matase al atingerii. Si as fi pierduta. Tu ai fi pierdut. Ne-am impleti intr-o dulce simbioza asemeni “Cuplului” Anei Blandiana si androginul nascut din noi nu ar muri decat din neputinta altora de a-l mai resuscita, de a-i aplica socul unei asemenea iubiri… uneori, las sa-mi cada privirea in pamant si ,in acea renuntare, vad cum in nucleul de foc ard !
E vina mea ca-mi petrec vesnicia acolo, caci doar eu ti-am scrijelit in inima acea taina, acea emotie ce-ti sangereaza si acum. Pacat.
Iarta-ma si da-mi sansa sa invat sa cant la harpa printre aripi sfinte…si ia-ma si du-ma ! Izbeste-mi trupul de claviatura coastelor tale! Lasa-ma sa ma ucid sub degetele tale lungi! Scrasneste-mi buzele in taierea dintilor tai! Zdrobeste-mi inima de sternul tau ! Sufoca-mi talia in stransoarea cea din urma !….si atunci, pe lespedea scrisa de unghiile mele, in acea noapte de lumina, voi adormi…
By: 9 vieti on December 4, 2009
at 11:03 pm
unde nu exista greseala nu e nimic de iertat. doar o muzica infiorata de atingeri acceptate.
By: catalincrimu on December 5, 2009
at 6:32 am