Cred ca m-am saturat sa raman incremenit intr-un proiect al nefiintei. Dar ramane frica. Fiecare parte a fiintei mele care striga ca te iubesc e o coplesitoare frica.
Frica ma poate ucide pe mine, nu si dragostea mea. Putinta mea de a iubi. Putinta mea de a visa. De a te iubi, de a te visa. Ore intregi raman agatat de zambetul tau., de privirea ta, intr-o muta contemplatie.
O noua zi fara tine. Doar poza din care ma privesti si dureroasa muzica ce-mi invaluie simturile.
Ma feresc a-ti rosti numele, chiar si in soapta, pentru ca imediat ar urma fatala sentinta:
Te iubesc!
Mi-e inima crucificata de ganduri. Esti Golgota fiintei mele. Durerea sapa in muntele singuratatii ce sunt. Nu de azi-de ieri, ci de ani si probabil ca ani si ani vor urma pina ce muntele va deveni desert.
Nu stiu daca esti frumoasa sau, mai bine zis, cit de frumoasa esti. nu am avut timp sa-mi dau seama pentru ca intai m-a orbit lumina dinlauntrul fiintei tale. Ochii mei acum doar iti pipaie trasaturile. Posibil sa fii si frumoasa nu doar minunata. Amintirile mele poarta pecetea omenescului: sfinta doime: bine-rau, frumos-urit. Dar deloc exuberanta miracolului divin: MINUNATA!
Intr-o lume altoita pe minciuna si ipocrizie ma bucur de miracolul unei dureri divine:
Te iubesc!
Tu stiai atunci ca toate cuvintele mele alcatuite si insiruite frumos ascundeau acest
Te iubesc!
Iar ceea ce tu stiai eu refuzam sa stiu.
http://www.youtube.com/watch?v=vURnERBJeAM
Stop !
By: Eu on December 2, 2009
at 2:25 pm